Oh știu. Știu că zi de zi avem zeci de taskuri pe care să le ducem la bun sfârșit înainte de a ne putea ocupa de noi. Te aud. Te înțeleg. Și eu acum 10 ani eram acolo ca tânăr adult, cu „sportul” pe ultimul loc. Activitatea peste care puteam să spun „pas” fără să clipesc, la urma urmei nu mai era o zi de luni, nici 1 ianuarie, nici alte astfel de „semne” importante care să îmi păcălească creierul să mă mișc conștient. Dar eu am încheiat-o cu scuzele atunci când am realizat că, deși nu vreau mereu să mă întorc pe saltea (pentru yoga, interval training, cardio, dans și alte forme de mișcare), întotdeauna mă voi felicită după ce am făcut-o.
Timpul curge din ce în ce mai repede. Așa simți și tu? Parcă Marin Preda avea dreptate…deși oare nu coincide acest lucru cu faptul că ne ținem „ocupați” din ce în ce mai mult și mai ales ocupați cu a ne plânge că avem atâtea de făcut și a sfârși prin a nu avea timp de niciunele?
Obsesia lui „nu am timp/am atâtea de făcut!!!”
Da, oarecum, stresul meu cronic atât de sedimentat în corp s-a format ușor ușor din această mentalitate, această structură de gândire: am o listă plină și mă stresez în timp ce, de exemplu, fac curățenie, că mai am o mie și una de lucruri de făcut. În loc să fac doar curățenie. Fără să mă obosesc mental. Și uite așa orice activitate devine o oală sub presiune pentru corpul și creierul meu. Chiar și yoga.
A trebui sau a nu trebui?
Așa porneam la drum mereu. Trebuie să fac yoga, sport etc. TREBUIE.
Da, deși trebuie, nu TREBUIE:) Înțelegi?
Trebuie e un cuvânt puternic. Nenegociabil. Ori nouă, oamenilor, ne place să negociem. Să simțim că avem controlul, că decizia e în curtea noastră.
Nu, nu trebuie să faci yoga. Nu trebuie să faci nimic, de fapt. Înțelegerea completă a legii acțiune-consecință este ceea ce noi toți avem nevoie să aprofundăm.
Atunci când înțelegi la nivel matur și profund că tu ai un corp ce are o nevoie de bază de mișcare, atunci nu vei mai sări peste mai mult de câteva zile fără sport. Nu vei mai depinde de prezența/absența motivației.
Pentru că tu vei ȘTII că nu vrei să îți asumi consecințele ignorării acestei nevoi pe care corpul o are. Nevoia ca tu să ai grijă de sănătatea sa. Nu de boala sa odată ce s-a instalat.
De ce aleg yoga mai mult decât alte forme de mișcare?
Fără a intra în povestea pasiunii mele pentru yoga, vreau să îți spun că nu fac doar yoga. Fac interval training (HIIT), dans contemporan/balet, cardio și YOGA. Yoga pentru mine transcede, ca și dansul, forma fizică. Pătrunde în mintea ta, în emoțiile tale, în ceea cea nu percepi cu ochiul liber.
Yoga are un impact asupra organelor interne, asupra aliniamentului corect, natural al corpului și aducerea unui echilibru întâi fizic, și mai apoi psihic.
Este o formă holistică prin care ai grijă, protejezi sănătatea corpului tău. În plus, poți și vindeca anumite dezechilibre printr-o practică constantă de yoga.
Tu ce crezi, cititorule, trebuie să faci yoga?
Namaste.
