După ce petrecem o perioadă de timp pe saltea, devenim curioși dacă nu cumva există mai mult în această practică decât asane. Astăzi vreau să vă aduc fragmente din înțelepciunea străveche în practică modernă. Vom vorbi despre una dintre cele 5 Niyamas, numită Tapas, sau disciplina.
La 10 ani, după un an petrecut la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, în București, mă întorsesem acasă și mergeam adesea la sala de balet din orășelul meu. Acolo o vizitam pe doamna mea coregraf care mă pregătise ani la rând. Cocul prins cu ace și acoperit cu o pânză croșetată de mama, o ținută formată de orele zilnice de balet și o atenție completă la ora de balet. Îmi însușisem disciplina unei mici balerine și tratam cu seriozitate, cu dedicare și cu un respect imens fiecare indicație de dans, fiecare exercițiu, fiecare mișcare. Bineînțeles, într-o sală de dans în care copiii veneau pentru a se relaxa și a se mișca, eu eram într-o continuă atmosferă de învățare. Un obicei pe care l-am transferat-o de atunci în toate ariile vieții mele. Ardeam tot ceea ce m-ar fi putut distrage de la pasiunea mea pentru dans, pentru grația sa și a muzicii clasice.
Acea dedicare, ordine interioară și respect pentru ceea ce faci sunt ceea ce în yoga se numește Tapas. Al treilea Niyamas al lui Patanjali se traduce în mod tradițional prin “austeritate” sau “disciplină”. El este derivat din rădăcina verbului sanscrit “tap” = “a arde”. Evocă un sentiment de pasiune, de disciplină puternică ce te face să găsești resurse nebănuite de curaj și de pasiune pentru a curăța toate “impuritățile” la nivel fizic, emoțional, mental, și a te deschide propriei tale măreții.
Tapas în învățăturile spirituale
Deși considerăm că cel care a adus yoga în lume a fost Patanjali prin Sutrele sale, în scripturile vedice, în Bhagavad Gita, se spune că spiritul solar, numit Vivasvat, a fost profesorul primordial de yoga străveche.
Este adevărat că yoga este un cuvânt ce simbolizează nu doar uniune, ci și disciplină spirituală (a munci sub jug), iar tapas exprimă aceeași idee. Cu timpul, tapas-ul a căpătat conotația austerității. Însă sensul său literal, în mod semnificativ, este căldura sau strălucirea. Prin tapas, spiritul solar strălucește puternic prin corpul său fizic, care este soarele nostru, și tot prin tapas, oamenii radiază energia înțelepciunii și a bunătății.
Bhagavad Gita vorbește despre trei tipuri de tapas(austeritate) aplicate:
- A corpului (puritate, castitate)
- A cuvintelor (cuvinte amabile, veridice și benefice, care nu constau în nicio ofensă, precum și recitarea regulată a rugăciunilor)
- A minții (seninătate, blândețe, tăcere, auto-reținere și emoții pure)
Potrivit Bhagavad Gita, o practică spirituală integrală presupune toate cele trei tipuri de tapas, practicate cu mare credință și fără așteptări de recompensă. Însă fără o luciditate perfectă, această valoare morală se poate transforma în acțiuni distrugătoare. Atunci când disciplina împreună cu dragoste și compasiune față de sine și atunci când austeritatea nu implică nicidecum acțiuni severe și de constrângere a propriei vieți, Tapas poate fi un prieten bun la drum lung.
Tapas în Yoga, pe saltea
Atunci când practicăm asanele, Tapas nu înseamnă deloc să îți împingi corpul peste limitele sale sănătoase. De fapt, simplul gest de a petrece constant, pe baza unei rutine, timp pe saltea, descoperind și asimilând posturile de yoga, reprezintă Tapas. Tapas ne învață ce înseamnă să iubești ceea ce faci, să fii dedicat “actului” tău pe scena vieții. Este acea înțelepciune interioară, acea răbdare care ne încurajează să practicăm chiar și atunci când nu avem chef, când nu simțim că vrem să facem mișcare și să petrecem timp cu noi înșine. Tapas ne aduce în centrul nostru și ne face să apărem mereu, pe saltea, făcând primul Tadasana, respirând prima respirație conștientă. Apoi încă una.
Tapas nu trebuie să însemne a fi serios și sobru. Ea este acea flacără ce te face să îți simți inima cum bate de bucurie. Este acea flacără care hrănește creșterea noastră individuală și care ne amintește că iubim și onorăm ceea ce alegem să facem. Pe saltea și în afara ei.
Namaste.
