Viața este despre a ajunge nicăieri
Roxana Voica
Drumul acesta pe care am pornit unii dintre noi în mod conștient, alții mai puțin conștient este viața însăși. Nu există o destinație. Nu bifăm niște cursuri, un pic de terapie, câteva meditații, poate și câteva conștientizări și gata suntem dezvoltați personal sau evoluați spiritual. Acest parcurs, fie că alegem să fim prezenți, fie că nu, este, de fapt, experiența noastră de viață.
Plutește pe undeva prin aer o credință limitativă conform căreia trebuie să ajungem undeva, trebuie să rezolvăm ceva și apoi gata am atins samadhi sau viața devine un șir de întâmplări fericite, fără provocări, fără suferință sau obstacole. Însă, lucrurile nu stau chiar așa. Fiecare clipă pe care o petrecem în această existență, este o experiență care ne aduce mai aproape de esența noastră divină, care ne învață ceva, care ne aduce ceva nou. Nu există o limită, te poți duce până unde dorești. Te poți opri după absolvirea liceului sau poți aduna doctorate dupa doctorate în palmaresul vieții. Nu există corect sau greșit. Indiferent de ceea ce alegi. Totul este o alegere, care se transformă într-o experiență.
Cu alte cuvinte, consider că scopul nostru aici este să evoluăm și să ne bucurăm de acest demers. Nu înseamnă că nu avem voie să ne dorim ilumininarea sau atingerea unor stări de beatitudine, înseamnă că scopul este să te bucuri de fiecare pas și să nu trăiești așteptând să atingi ceva.
Toate experiențele, chiar și cele care nu sunt pe placul nostru, ne ajută la un anumit nivel. Dacă am înceta să le catalogăm ca fiind bune sau rele și mai degrabă ne-am concentra pe emoții și gânduri de vibrație ridicată, am experimenta în mod diferit chiar și evenimentele mai puțin plăcute.
M-am gândit să aștern aceste gânduri aici pentru că a existat o perioadă în viața mea când credeam că dacă voi aplica toate metodele/tehnicile/terapiile cunoscute de mine, voi lucra cu mine suficient de mult, voi citi toate cărțile de spiritualitate și dezvoltare personală care îmi cad în mână și voi face toate cursurile de care am auzit, voi afla secretul fericirii. După câțiva ani am înțeles că tocmai acest proces de dezvoltare și evoluție este frumusețea vieții și că nu trebuie nimic. Nu trebuie să ajung nicăieri, nu există de fapt niciun secret, ci doar experiența mea, care poate fi una plină de însemnătate, recunoștință și entuziasm sau una monotonă, plină de văicăreli, în care de fapt nu sunt prezentă, sunt ca un spectator care a adormit în sala de cinema uitându-se la filmul vieții sale.
Așadar, m-am gândit să îți spun și ție, în cazul în care nu ai realizat și tu deja asta, că viața e o calătorie prin sufletul tău. În această călătorie te descoperi, te cunoști și în același timp te expansionezi odată cu Divinitatea. Evoluăm și ne descoperim împreună cu Sursa. Și este un proces fără de sfârșit, o călătorie atât de frumoasă, încât ochii noștri de pământeni nu o pot percepe uneori. Dar ochii sufletului tău știu, informația e acolo în fiecare dintre noi, chiar dacă încă în stare latentă. Oricând poate ieși la iveală și atunci când o vei accepta, vei vedea viața cu alți ochi. Vei vedea în fiecare picătură de ploaie ceva divin, îl vei vedea pe Dumnezeu în zâmbetul persoanei iubite, în râsetele oamenilor, vei experimenta fiecare zi cu bucurie și curiozitate precum un copil.
Până nu vom înțelege că viața nu e o luptă, că nu suntem aici să suferim și că puterea este la noi, nu vom trăi cu adevărat. Vom inspira, vom expira, până și asta cu superficialitate, ne va curge sânge prin vene și vom construi ceva pe care vom numi viață, însă nu vom fi trăit cu adevărat. Viața este despre a simți fără a judeca, este despre a iubi fără a aștepta nimic în schimb, este despre a te elibera de ce nu îți aparține până în punctul în care rămâi un vas gol care îți îmbracă sufletul, este despre a simți că suntem Unul, este despre a crește, a evolua și a ajunge nicăieri.
Dacă nu simți încă toate acestea, nu te întrista, simplul fapt că le-ai citit aici înseamnă că la un anumit nivel le atragi deja. Dacă nu simți, măcar permite acestor cuvinte să ajungă mai departe de mintea ta, lasă-le să curgă prin inima ta. Și atât. Inima ta va știi ce să facă cu ele.
Namaste!
