Sper că te găsesc bine azi. A început un an nou și sunt atât de recunoscătoare că sunt în această călătorie de cercetare, de trai echilibrat, de cunoaștere, alături de tine.
Zilele trecute m-am surprins gândindu-mă la ceva atât de prezent, de discutat, de dezbătut, de share-uit în comunitățile de wellness, dezvoltare personală etc. În timp ce mă bucuram de cafeaua de dimineață, am început să intru într-o energie neutră și să descopăr pentru mine adevărul despre ceea ce este numit drept credințe limitative, programe subconștiente, tipare de gândire etc.
Pentru că adesea îmi place să iau rolul “avocatului diavolului”, am început să pornesc intuitiv de la…matematica.
Știu, rămâi cu mine câteva minute, s-ar putea să te ajute și pe tine perspectiva mea.
Terapeuții, psihologii, psihoterapeuții vorbesc mereu despre tipare de gândire. Ne învață și ne arată cum noi deja ne-am format, cel mai mult în timpul copilăriei, modul de gândi.
Descoperim că din A ajungem în B. Că dacă facem C, obținem D. Și așa mai departe.
Și că dacă vrem să schimbăm acel tipar pentru că nu ne mai folosește (mai ales când tiparele sunt, de fapt, în detrimentul nostru și ne „tăiem” singuri creanga de sub picioare) putem urma anumite etape pentru a înlocui tiparul vechi cu cel nou. În funcție de știința pe care o urmărești, acest proces are diferite denumiri și presupune structuri și implicații diferite, însă scopul este același.
Și mă gândeam că dacă ar fi atât de ușor, cu toții am trăi cele mai faine vieți la care visăm. Exact așa cum visăm, cu mai multă ușurință.
Și cum sorbeam cafeaua care devenea din ce in ce mai rece, mi-am spus „Hai, mergi, încă un pas în spate!”.
Care e modelul principal? Model GÂNDULUI?
M-am întrebat care este modelul unui gând. Ce input primește, care este procesul și ce output generează. Ca în matematica: input-proces-output = model.
Ei bine…acolo, m-am fâstâcit. Și mi-am dat seama că totul este un gând.
Oarecum înlocuim gânduri cu alte gânduri opuse. Percepții cu percepții care credem ca ne servesc mai mult. Folosim gândul pentru a analiza gândul.
Este ca și cum gândul se critică pe el. Tu nu ești bun, am eu altul mai bun. Care eu?
Te las să reflectezi și tu asupra acelui eu care îți dă gânduri mai bune ca altele.
Cine e? De unde vine? Care este scopul său?
Nu e oare el tot un…gând?
Și dacă e tot un gând…aceeași energie…poți avea încredere în el?
Este gândul dual în sine? Există vreo cale de a trăi în ceea ce numim uniune atunci când gândul este cel care conduce?
Și dacă nu e el cel care conduce, cine o face?
Namaste.
