Fericirea în cuvinte simple: pornește din interior
~Paula Vaida de Almeida, Fondator Yoga Social România~
~ Instagram: @yogasocial.romania ~
Simt deja mirosul relaxării de vară. Astăzi mă cert în fața ta pentru că adesea uit lecția pe care am învățat-o acum ceva timp despre fericire…
O întoarcem de-a lungul vieții pe față și pe dos și rămânem, de cele mai multe ori, cu mâna goală.
Îți voi povesti cum am descoperit eu ce este fericirea, dar îți spun de la bun început că fericirea este, cu adevărat, în tine. Este pur și simplu o decizie. Decizia de te iubi pe tine însuți necondiționat și a-ți oferi fericirea deplină. Este ca un cerc atât de frumos în care prima decizie conduce la o altă decizie care va adăuga bucurie. Și astfel ne conturăm viața, ne conturăm realitatea pe care ajungi să o trăiești.
De mică, am alergat după fericire ca și cum ar fi o pasăre măiastră al cărei zbor mă intriga. Am luat acest cuvânt melodios și l-am aruncat pe spinarea altora, ca pe un sac greoi. Aș spune că nu a fost frumos deloc, mai ales că acei cineva sunt persoane pe care îi iubesc deplin. Dar am făcut-o atât de des…Și da, mă zbăteam neîncetat să găsesc fericirea prin podurile dorințelor arzătoare de a avea un el, o carieră, de prieteni în număr cât mai mare, ori de cât de puternic îmi era măgulită coama ego-ului.
Și am crescut așa, într-o continuă luptă de a învăța cât mai mult până mă lămurește cineva ce este fericirea…Până atunci când i-am pierdut pe ei, pe cei cu cărora le-am văzut mâinile îmbătrânind în timp ce copilul din mine creștea adolescent…Și dacă prima pierdere mi-a adus întrebări adânci, atunci când și ea a plecat într-o călătorie necunoscută mie, am primit răspunsurile. Pentru că fericirea se descoperă în momentele cele mai dureroase, în acele momente când te dezbraci de tine și de toată rațiunea pentru că nu mai contează…pentru că privești către adevarata finalitate a vieții și atunci înțelegi că singurul lucru asupra căruia ai control în viață ești tu, sufletul tău, mintea ta. M-am lăsat înecată de pierdere și durere, de singurătate apăsătoare, pentru a mă regăsi în adevăratul meu înțeles…Cu inima rece, așa cum era și mâna ei pe care nicio lacrimă nu o mai încălzea, am lasat-o pe bunica să îmi dea ultima lecție…lecția fericirii. Și m-a întâlnit în vise plăpânde de fiecare dată când am rugat-o să mă ajute, să îmi arate adevărul. Și știi ce mi-a șoptit cu vocea ei inconfundabilă, sărutându-mi fruntea? Mi-a zis să caut fericirea în mine, pentru că nu este nicăieri altundeva. Că totul ține de percepția proprie asupra realitații și nimic altceva. Ce comoară…
Și am descoperit de atunci că adevărata fericire vine din iubire, o sursă infinită ce se regăsește în tine, că atunci când ierți și iubești tot ceea ce te înconjoară, înseamnă ca ai ajuns să te iubești pe tine. Și asta înseamnă fericire. Iertare și dăruire ție și tuturor celor de jur. Recunoștință pentru absolut tot ceea ce primim, bun sau rău. Pentru că este un dar de la Univers, trebuie doar să îl vezi din unghiul natural, lipsit de judecăți și eliberat de frici.
Fericirea este iubirea infinită și fără apăsătoarele condiții. Fericirea vine atunci când încetezi să o mai alergi prin “să fac, să obțin, să vezi, să nu vezi”. Ce paradox, nu? O rază de soare care îți încăzește pielea obrazului dimineața, mirosul pielii celui drag, zâmbetul mamei, privirea unui copil.
Fericirea este împăcarea cu tine însăți. Mulțumesc, bunico.
Tu cum ai găsit fericirea?
Namaste.
