Voi începe ziua de astăzi cu câteva rânduri despre religii. În tot acest război între diverse căi religioase menite parcă mai mult să dezbine oamenii decât să îi aducă împreună, există o lecție fascinantă. Lecția iertării. De la Buddha la Iisus, acești oameni ale căror chipuri au devenit simbolurile religiilor lumii, s-au remarcat prin puterea infinită de a ierta. Și aceasta ar trebui să rămână singura lecție a atâtor religii scindate fără rost.
Iertarea. Compasiunea. Bunătatea.
Fiecare acțiune are două substraturi de gânduri
Atunci când acționăm într-un anumit fel, accesăm, de fapt, două substraturi de rațiune, de motive. Primul, substratul conștient, este cel vizibil în exterior, este cel pe baza căruia ni se atribuie un comportament. El poate oferi explicațiile superficiale ale fiecărei acțiuni pe care o facem. De exemplu, i-am reproșat că a întârziat pentru că a întârzia este o lipsă de respect (perspectiva proprie!). Însă, întotdeauna, fiecare acțiune, decizie, gând au un substrat subconștient, de care nu ne dăm seama și pe care îl accesăm cu greu, sau deloc atunci când vrem să înțelegem cu adevărat de ce facem ceea ce facem (da, nu pot menționa suficient de des că yoga și exercițiile de respirație și, ulterior, meditație ne ajută să accesăm acea camera a minții!). Problema inițială s-ar putea transforma în “ți-am reproșat că ai întârziat pentru că m-ai făcut să trăiesc un sentiment de abandon care mi-a amintit de…”.
A ierta este a înțelege perspectiva celuilalt
Pentru mine, învățarea acestei pilde de viață a însemnat momentul transformării mele. Iertarea este îmbrățișarea celui care ne-a greșit și sădirea sentimentului eliberator. Ea este forța eliberatoare a oricărei ființe, pentru că nimeni nu este perfect, nimeni nu este de judecat.
Prin iertare manifestăm înțelegerea unei alte perspective născute dintr-un cu totul alt bagaj de experiențe, prin iertare acceptăm că diferențele dintre noi toți sunt cele care fac lumea această frumoasă. Prin iertare acceptăm că nu știm ceea ce nu știm.
Dăm jos bagajul de tristețe și oferim sufletului nostru magia iubirii. Eu iert pentru că vreau să fiu fericită, pentru că vreau să merg înainte fără greutăți emoționale inutile. Trecutul este trecut și acolo rămâne și singurul lucru pe care îl putem face este să sădim un prezent sănătos pentru a culege un viitor armonios.
A ierta înseamnă a fi puternic nu este un clișeu
Puterea de a ierta rezidă, cu adevărat, în oamenii puternici. În oamenii care caută să devină mai buni, mai independenți. Pentru că ei ajung să nu își pună fericirea pe spatele nimănui. Și atunci, iartă. Atunci accesează resursele infinite de compasiune față de orice ființă. Chiar și față de cei mai răi dintre răi. Pentru că vor alege întotdeauna să îl recunoască în ei pe celălalt, ca într-o oglindă, să vadă hoțul din ei, agresivul din ei, obsesia de control din ei, chiar dacă le manifestă altfel. Iertarea te duce pe aripi de umanitate.
Iartă și așa vei schimba lumea.
Tu, dragul meu cititor, cum ai învățat să ierți?
Namaste.
