Ca femeie, mamă, soție, fiică, soră și prietenă, simt în fiecare zi greutatea presiunilor sociale care ne spun cum ar trebui să fim, cum ar trebui să arătăm și cum ar trebui să ne trăim viața. Suntem constant expuse la imagini perfecte și povești „de succes” pe rețelele sociale, devenind din ce în ce mai dificil să ne găsim propriul echilibru și propria definiție a fericirii. Suntem împinse să fim „totul” pentru toți: să avem o carieră strălucită, să fim mame dedicate, soții perfecte, prietene de nădejde. Bineînțeles că trebuie să arătăm impecabil în tot acest timp. În mijlocul acestei jonglerii, este ușor, însă, să ne pierdem pe noi înșine. În acest articol, vreau să împărtășesc din provocările și gândurile mele asupra acestor presiuni și să discut cum putem elibera aceste așteptări externe, pentru a ne reconecta cu cine suntem cu adevărat și a ne crea propriul drum, plin de autenticitate și liniște interioară, rămânând în armonie cu ceea ce ne înconjoară.
Gândurile de început
Suntem, probabil, cele mai susceptibile la manipulare directă, manipulare subconștientă și la a accepta că noi suntem mici și că societatea locul de unde aflăm adevărul. Ca femeie, de atâtea ori m-am trezit alergând să ating așteptările altora. Am sfârșit prin a mă contra și a merge împotriva trendurilor. Nicio extremă, însă, nu mi-a adus nimic bun. Cred că adevărul este în noi, iar pe scala SOCIETATE – PERCEPȚII PROPRII, cred că acesta se găsește undeva la mijloc. M-am gândit însă să îți aduc un screenshot al celor mai recunoscute scenarii în care noi, femeile, alegem să ne batem cu așteptările nerealiste celor din jur, întorcându-ne împotriva noastră precum cei mai mari inamici.
Conștientizarea lor este primul pas. Însă aceasta nu rezolvă întotdeauna problema, pentru că noi oamenii nu suntem liniari și nici raționali. Astfel că avem nevoie de anumiți piloni de care să ne ținem navigând această cercetare interioară și trăire a adevărului. Îți aduc în acest articol ceea ce eu, ca om, folosesc (poate în mod naiv) pentru a reflecta și integra aceste mici probleme psihologice care îmi blochează exprimarea dreptului meu nativ: dreptul de a fi liberă atâta timp cât nu aduc daune intenționate nimănui. Libertatea este o responsabilitate enormă și ea, pentru mine, este punctul în care putem afirma:
Te iubesc și mă iubesc complet, necondiționat în același timp.
Nu cred că o rezoluție împotriva societății este calea, pentru că societatea suntem chiar noi. Cred însă în puterea observării și a conștientizării.
Astfel că ți-am pregătit cele mai mari cinci probleme psihologice legate de așteptările ridicate ale societatății pentru noi, femeile, împreună cu:
- Un exercițiu de journalling prin care să navighezi interiorul propriei conștiințe, găsind motivele care te fac să stai între acele bariere
- O afirmație care să te susțină în integrarea acestui impas
- Un citat pe care să îl folosești pentru a conștientiza ceea ce stă de cealaltă parte a obsesiei pentru norme sociale
Să începem!
Cinci standarde sociale pe care ar trebui să le reconsiderăm ca femei
1. Impactul rețelelor sociale asupra standardelor de frumusețe
Cred că fiecare dintre noi s-a găsit sub această presiune.
Presiunea de a se conforma standardelor de frumusețe promovate pe rețelele sociale, și nu numai, apare din dorința de aprobare și validare. Această presiune exploatează slăbiciunea stimei de sine, unde femeile simt nevoia de a arăta „perfect” pentru a fi acceptate. Privind în jur, observăm cum fiecare parte a corpului nostru de FEMEIE are un standard, care, paradoxal, se schimbă mereu, lăsându-ne într-o stare de nesiguranță continuă. Este greu să nu te simți prinsă în acest cerc vicios. Cred cu tărie că îngrijirea corpului este importantă, dar niciodată nu ar trebui să fie condusă de gândul „Nu sunt suficient de…”. Toate lucrurile pe care le facem pentru a fi „mai frumoase” pornesc de la gândul că „ce am eu nu este suficient pentru a mă place și pentru a fi plăcută”. Și în loc să ne iubim așa cum suntem, ajungem să ne aliniem cu ceea ce vedem în jur – ceea ce societatea promovează drept „ideal”, nu doar fizic, ci și în plan mental.
Afirmație: „Aleg să mă iubesc și să mă apreciez pentru unicitatea mea, fără a mă compara cu standardele impuse de ceilalți. Aleg obiceiuri care mă mențin sănătoasă și vibrantă, plină de vitalitate și în armonie interioară. Aleg să mă simt bine cu mine.”
Exercițiu de journaling: Gândește-te la modul în care percepțiile tale asupra frumuseții s-au schimbat din cauza social media. Ce definește frumusețea pentru tine, dincolo de imaginea exterioară? Cine ți-a sugerat, vreodată, că frumusețea este cea care conduce modul în care ești perceput de ceilalți?
Un gând pentru motivație:
„Frumusețea începe în momentul în care decizi să fii tu însăți.” – Coco Chanel
2. Presiunea de a îndeplini diverse roluri
Presiunea de a ne conforma rolurilor vine din așteptările sociale adânc înrădăcinate. Ca femeie, simt că trebuie să le fac pe toate – să fiu o mamă perfectă, o soție devotată, să am grijă de casă și, în același timp, să excelez profesional. Și, de multe ori, simt că oricât aș face, parcă nu e suficient. Societatea ne spune că trebuie să fim mereu „de nota 10” în toate aceste roluri, iar dacă nu reușim, vinovăția devine copleșitoare. Adevărul este că nimeni nu poate îndeplini toate aceste roluri fără să se simtă epuizată la un moment dat. Nu există o singură cale de a fi femeie, mamă sau soție. Am dreptul să fac ceea ce este autentic pentru mine, să-mi definesc propriile reguli și priorități, deși e greu să faci „curat” prin tot ceea ce ți s-a spus că trebuie să faci.
Afirmație: „Îmi onorez propriul ritm și propriile nevoi, alegând să trăiesc fiecare rol în felul care mă împlinește pe mine, nu cum se așteaptă alții.”
Exercițiu de journaling: Scrie despre rolurile pe care le-ai preluat de-a lungul vieții. Ce roluri ai ales tu și care au fost impuse? Cum ai vrea să redefinești aceste roluri pentru a-ți aduce mai multă bucurie ție? Cum poți aduce lumina ta în lume?
Un gând pentru motivație:
„Nimeni nu ne poate face să ne simțim inferiori fără consimțământul nostru.”, Eleanor Roosevelt
3. Compararea constantă cu alte femei
Compararea cu alte femei este una dintre cele mai subtile, dar și devastatoare presiuni. Ne uităm în jur și vedem ce „au” sau „fac” celelalte femei – fie că este vorba de carieră, familie, stil de viață sau aspect fizic. Și ajungem astfel să ne simțim mai puțin valoroase. M-am confruntat cu asta de multe ori, gândindu-mă că nu sunt „suficient de bună” pentru că nu am atins aceleași standarde ca cele din jurul meu. Dar adevărul este că fiecare dintre noi are drumul ei unic. Nu suntem la fel, nu avem aceleași provocări și nici aceleași resurse. Compararea ne deturnează de la propria călătorie. Ea ne face să ignorăm succesul nostru personal și să ne concentrăm pe ce „nu avem”. Ceea ce am învățat este că valoarea mea nu stă în modul în care mă compar cu alții, ci în modul în care îmi apreciez propriile realizări, chiar și cele mai mici. Așa că aleg să mă bucur de drumul meu și să mă opresc din a mă compara. Este eliberator.
Afirmație: „Sunt suficientă exact așa cum sunt și mă bucur de drumul meu unic. Femeile din jurul meu mă susțin și ne bucurăm că ne avem unele pe celelalte.”
Exercițiu de journaling: Gândește-te la o persoană cu care te compari frecvent. Ce simți că îți lipsește și cum poți valoriza acea trăsătură în felul tău unic?
Un gând pentru motivație:
„Floarea nu se compară cu celelalte flori din grădină. Ea doar înflorește.”, Zen Shin
4. Așteptările legate de succesul profesional și personal
De câte ori nu am simțit presiunea de a avea „totul” – o carieră de succes, o familie fericită, o viață socială activă? Și, de cele mai multe ori, mă întreb: Oare este realist să cred că pot să jonglez cu toate astea fără să mă simt copleșită? Adevărul este că, de multe ori, încercarea de a excela în toate domeniile vieții vine din frica de eșec, din teama de a nu fi suficientă. Mi-am dat seama că această cursă pentru a atinge „succesul” conform definițiilor societății poate să te lase epuizată și nemulțumită. Succesul adevărat nu înseamnă să bifezi toate lucrurile impuse de alții, ci să găsești un echilibru care îți aduce liniște și satisfacție. Cum te simți tu cu tine făcând ceea ce faci? Aleg să îmi stabilesc propriile priorități și să accept că nu trebuie să fac totul perfect. Succesul meu vine din felul în care reușesc să trăiesc autentic, fără să îmi compromit bunăstarea interioară.
Afirmație: „Succesul meu este definit de echilibrul și pacea mea interioară, nu de așteptările celorlalți.”
Exercițiu de journaling: Meditează asupra momentelor în care te-ai simțit presată să excelezi în toate aspectele vieții. Cum ar arăta pentru tine succesul real, dincolo de așteptările externe?
Un gând pentru motivație:
„Nu poți controla mereu circumstanțele, dar poți controla mereu modul în care alegi să le răspunzi.”, Viktor Frankl
5. Presiunea de a ascunde vulnerabilitățile
My favourite one! Societatea ne spune de multe ori că trebuie să fim puternice, că vulnerabilitatea este o slăbiciune. De câte ori nu am simțit că trebuie să ascund când sunt obosită, copleșită sau, pur și simplu, tristă? Că, dacă arăt asta, voi fi percepută ca fiind mai puțin capabilă? Dar, în realitate, vulnerabilitatea este parte din cine suntem. Este acea parte care ne face umani, autentici și conectați cu ceilalți. Când ne ascundem slăbiciunile, nu facem altceva decât să ne izolăm și să ne deconectăm de la adevăratul nostru sine. Am învățat că a arăta vulnerabilitate nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj. Este un act de acceptare de sine și de putere interioară. Îmi amintesc mereu prima dată când mi-am permis să îmi simt vulnerabilitățile, să mi le arăt mie însămi. A fost ELIBERATOR. Aleg să mă îmbrățișez cu totul – atât cu forțele mele, cât și cu părțile mele mai fragile. Și, în loc să mă ascund, îmi dau voie să fiu autentică. Știu că vulnerabilitatea este ceea ce ne apropie cu adevărat unii de alții.
Afirmație: „Îmi îmbrățișez vulnerabilitățile, știind că ele mă fac umană și puternică în același timp.”
Exercițiu de journaling: Gândește-te la un moment în care te-ai simțit vulnerabilă, dar ai ales să ascunzi acest lucru. Cum te-ar fi ajutat să fii mai deschisă și să îți exprimi autenticitatea?
Un gând pentru motivație:
„Vulnerabilitatea nu este o slăbiciune; este cea mai precisă măsură a curajului.” – Brené Brown
Te încurajez să îți împărtășești gândurile și experiențele legate de presiunile sociale cu care te-ai confruntat. A vorbi deschis despre aceste provocări nu doar că ne eliberează, dar ne apropie și ne dă puterea de a ne susține una pe cealaltă. Hai să creăm împreună un spațiu de sprijin și autenticitate, unde putem să ne îmbrățișăm vulnerabilitățile și să ne încurajăm pe drumul nostru unic!
