Ochii joacă un rol important în practica asanelor.
B.K.S. Iyengar
Omul, prin natura sa, este o ființă vizuală, unul dintre simțurile pe baza cărora ne trăim viața fiind vederea. Câți dintre noi însă realizează că actul de a vedea în sine are loc pe două planuri? În exterior, prin observarea a tot ceea ce ne înconjoară, dar și în interior, prin imaginație, prin ochiul minții.
În yoga, direcția privirii joacă un rol extraordinar de important. Ea ne ghidează, ca un profesor intern, către mișcarea corectă și aliniamentul fiecărei asana, posturi de yoga. Ea ne aduce atenția către practică, în loc să ne lăsăm privirea dusă de val la statuia Buddha din studio, la lumânările delicate aprinse de profesor, la frunzele care bat afară. Altfel spus, concentrarea vederii pe un anumit punct blochează supra-stimularea văzului și ne ajută să ne concentrăm pe observație în timpul orei de yoga.
Acest punct de concentrare al ochilor se numește Drishti. El este un aspect legat de cel de-al cincilea “membru” al yoga, pratyahara – anularea conștientă a simțurilor, și de cel de-al șaselea “membru” yoga, dharana, concentrare.
Mantrele, vizualizările, și toate aceste tehnici denumite în zilele noastre “meditație” sunt, de fapt, tehnici de concentrare (dharana), în speranța că la un moment dat, putem atinge starea de meditație (dhyana), câtre uniune (samadhi).
Drishti, ne ajută să ne dezvoltăm intenția de concentrare, în timp ne detașăm de activitatea simțului văzului. Ne rupem oarecum de ceea ce vedem în jur, concentrându-ne ochii pe un anumit punct.
O scurtă istorie
În Sutrele lui Patanjali, Drishti nu este menționat ca fiind parte din sistemul de yoga, însă în practica dharanei, a concentrării, ni se cere să adoptăm un reper de atenție (mantre, un punct fizic de atenție etc). Însă, odată cu creșterea popularității metodei de Ashtanga Vinyasa, Sri K. Pattabhi Jois a introdus Drishti tuturor practicanților.
Astfel, stabilirea unui Drishti a devenit o practică folosită la scală largă, în numeroase metode de yoga. Fizic, ne ajută să urmărim direcția corpului către echilibrul asanei. Însă, yoghinii caută să “vadă” o realitate internă invisibilă ochiului. Metaforic, Drishti ne ajută, așadar, să ne detașăm de limitele minții și ale ideilor noastre, de prejudecăți și de “trebuie”. Ne ajută să ne întoarcem către intuiție, către adevăr.
Drishti și asanele
În orele de yoga, chiar dacă nu suntem ghidați către urmărirea unui Drishti atunci când dorim să facem o asana, putem beneficia de anumite repere vizuale, ca asistență. Urmărind aceste exemple de mai jos, putem învăța și intui ce drishti va fi potrivit și pentru alte posturi.
Este foarte important să înțelegem că această privire concentrată, în loc să fie încruntată, dominantă, ea dorește să aducă în și prin ea blândețe, integrare, uniune. Ea trebuie dezvoltată natural, iar câteodată vine doar cu experiența.
Deși majoritatea folosește Drishti ca bahya, puncte de concentrare externe, în practicile de yoga orientate către exterior (asana – posturi, kriyas – curățare, bhakti – devotare), Drishti poate fi și antara, acel punct de concentrare intern care dezvoltă practicile meditative și contemplative.
Drishti în viața de zi cu zi
Frumusețea în yoga constă în învățămintele pe care le putem prelua și adăuga vieții noastre de zi cu zi. Cum folosim acest concept de Drishti?
Exercițiu de observație: Dimineața, de exemplu, atunci când te trezești, alege-ți un Drishti pentru câteva minute: o mantra, un obiectiv de atins, un obiect, o emoție. Orice. Concentrează-ți privirea, internă ori externă, pe ceea ce ai ales. Respiră și observă cum percepția evoluează, cum natura ta te trage spre a înțelege subtilitățile acelui obiect. Restul se dizolvă din spectrul văzului și, deci, al gândirii. Pentru câteva momente, ai încercat dharana.
Este de remarcat că, în general, atunci când “medităm”, ceea ce încercăm este dharana, această concentrație intenționată. Mantrele, vizualizările, și toate aceste tehnici denumite în zilele noastre “meditație” sunt, de fapt, tehnici de concentrare (dharana), în speranța că la un moment dat, putem atinge starea de meditație (dhyana), câtre uniune (samadhi). Umilitatea conștientizării acestui aspect ne ajută să construim o atitudine de sinceritate față de noi înșine, invitând Satya și Asteya, două dintre cele cinci Yamas, în practica noastră de yoga.
Namaste.
