Bună! Numele meu este Roxana și sunt multiplu campion la chronic overthinking, categoria grea. Mi-am menținut acest titlu mulți ani și eram tare mândră de el. Credeam că oamenii care gândesc așa mult ca mine, pesemne că sunt și foarte deștepți. Și mă mândream tare cu mintea mea workaholică. Îmi amintesc că descoperisem termenul de „a tetrapiloctoma” (arta de a despica firul în patru), folosit de Umberto Eco în unul dintre romanele sale, și îl aruncam arogantă prin diverse conversații. Cred că apogeul meu a fost într-o zi când am realizat că începusem să mă gândesc la ce mă gândeam în același timp. Știam că sunt două variante, ori sunt incredibil de deșteaptă ori am dublă personalitate. Egoul meu a ales bineînțeles prima variantă. Măcar eram optimistă. Mă amuz acum bineînțeles, când îmi aduc aminte aceste lucruri.
Acum știu și înțeleg că mintea mea era suprasolicitată, surescitată, mereu în priză, expusă permanent la o mulțime de stimuli care o epuizau, dar eu nu aveam la momentul acela capacitatea să percep semnele de avertizare. Știam cumva, simțeam că ceva nu este în regulă, dar nu știam ce. Îmi aduc aminte că încercam să meditez și în capul meu se întâmplau scenarii demne de premiile Oscar. Nu se opreau gândurile nicio clipă, nici în somn. Am o amintire a unui vis în care știam la ce mă gândesc. Ce v-am spus? Campion multiplu. După ce m-am autodiagnosticat cu una dintre bolile secolului XXI (chronic overthinking), am început să lupt cu ea. Ca un bolnav care-și urăște boala și ar face orice să scape de ea, făceam box cu gândurile mele de fiecare dată când îmi aduceam aminte de „condiția” mea. Am obosit destul de repede și am descoperit și faptul că pe măsură ce mă luptam cu gândurile mele, aceste se înmulțeau.
Spațiul dintre gânduri
Una dintre marile mele descoperiri a fost la un curs de dezvoltare personală, unde am aflat că între gânduri există un „spațiu”, că gândurile nu sunt continue și că, prin anumite exerciții, acestea se pot încetini și chiar opri pentru o vreme, dacă asta îți dorești. Am folosit această informație și am profitat de acest aspect, precum învățasem la curs, încercând să nu le mai las să curgă haotic, ci după fiecare gând, cu blândețe, foloseam mental mișcarea de swipe left (precum la smartphone-urile cu touch screen), lăsându-l să treacă. Cu alte cuvinte „puneam piedică” următorului gând care era legat de cel anterior. După câteva minute observam cu bucurie liniștea care se așternea. Desigur, nu îmi doream să opresc gândurile pentru totdeauna, voiam doar să îi ofer minții mele oportunitatea de a se odihni din când în când și de a învăța cum să pun pauză atunci când îmi doresc asta.
Concetrarea atenției într-un punct fix
Un alt exercițiu care pe mine m-a ajutat foarte mult a fost concentrarea atenției într-un punct fix, pentru o anumită perioadă de timp (poate fi un obiect, o lumânare, un punct în spațiu, luna, etc.). Uneori era nevoie să îmbin aceste două exerciții deoarece mintea mea era tare nărăvașă. Cu timpul, mi-am dat seama că eu dețin controlul și că viața e mai frumoasă când lași inima să-ți vorbească mai mult, chiar dacă gândurile nu se opresc. Am înțeles până la urmă că nu despre asta este vorba, ci despre a gândi conștient. E un proces, nu se întâmplă peste noapte, dar vă asigur că merită fiecare carte citită, fiecare curs de dezvoltare personală, fiecare terapie sau vizită la psiholog, merită orice încercare în direcția de a-ți lăsa inima să se exprime și să îți descoperi adevărata esență.
Învățături
Mintea și gândurile noastre nu ar trebui privite ca pe niște dușmani. Acestea sunt până la urmă, aspectele care ne diferențiază de alte forme de viață, iar creierul nostru este rezultatul a milioane de ani de evoluție. Marele maestru spiritual, yoghin, mistic și vizionar Sadhguru ne învață faptul că, creierul nostru ar trebui privit ca orice alt organ intern, care funcționează fără ca noi să acordăm foarte mare atenție modului în care își desfășoară activitatea. În mod similar, Sadghuru explică cum rinichii noștri, ficatul, inima, spre exemplu își îndeplinesc funcțiile, iar noi nu băgăm în seama aceste procese și cu atât mai mult nu încercăm să le oprim. De ce acordăm atât de multă importanță felului în care gândurile se aștern în mintea noastră? De ce ne dorim să ne oprim gândurile? Răspunsul oferit de Sadghuru este pe cât de simplu, pe atât de evident. Nu ne plac gândurile noastre și suntem obișnuiți să gândim în mod inconștient. Așadar, în loc să ne clasificăm gândurile în pozitive și negative si să ne luptăm cu ele, soluția este să gândim conștient, să încetăm să ne identificăm cu ceea ce nu suntem, cu mintea noastră, creând o distanță între noi și aceasta.
Ultimele gânduri
Altfel spus, nu mai acorda atât de multă energie acestui fenomen atât de natural de a gândi, lasă gândurile să curgă precum un râu își parcurge cursul, nu te lupta cu ele și nu le disprețui. Te poți ajuta de o mulțime de activități precum yoga, meditația, practicarea atenției conștiente, sport, dans, scrisul în jurnal, coloratul, etc., dacă simți nevoia să nu îți auzi gândurile pentru o vreme. Există foarte multe practici de mindfulness, tot ce ai de făcut este să decizi cu care rezonezi și care este cea mai potrivită pentru tine. Rezultatele își vor face apariția mai devreme sau mai târziu, nu te grăbi și încearcă să nu te setezi că trebuie să ajungi undeva. Este un proces care durează o viață, nu se termină niciodată, la fel ca în cazul dezvoltării personale sau evoluării spirituale, nu poți să fixezi obiective precum a ajunge din punctul A în punctul B. Prin urmare, bucură-te de fiecare zi, de fiecare mică realizare, bucură-te că a răsărit în inima ta dorința de a merge pe acest drum și las-o să crească, să se dezvolte alături de tine.
În Yoga Social #3 | Primăvară 2021, Roxana Maria Voica vorbește despre gândirea excesivă și cum să liniștim „mintea de maimuță”.
