Azi te invit alături de mine să faci o altfel de meditație. Ai meditat vreodată citind ceva? Meditația nu înseamnă doar să stai în poziție de lotus și să îți oprești gândurile sau să te concentrezi pe ceva anume. Poți medita mergând, ascultând o melodie, privind cerul sau de ce nu, citind un text relaxant.
Hai să încercăm…
Mi-am propus să fac o baie de pădure. Conceptul de forest bath este de origine japoneză și a fost inventat ca formă de eco-terapie pentru a direcționa oamenii către natură și pentru a-i ajuta să se reconecteze cu pădurile. Această practică este foarte simplă și presupune doar o plimbare în pădure cu intenția de a te conecta în mod conștient cu mediul înconjurător.
Încearcă mai întâi prin ochii mei și prin toate simțurile mele și apoi dă-i și tu o șansă și plimbă-te prin pădure conștient/ă, prezent/ă și atent/ă la ce simți.
Eu m-am apropiat de pădure timidă și puțin încordată. Vechile credințe adânc înrădăcinate din copilărie încercau să se agațe de mine. Gânduri limitative precum: „e periculos, cine știe ce animale sălbatice se plimbă pe acolo” sau „pădurea e înfricoșătoare” încercau să mă oprească. Treptat și-au pierdut din putere și au dispărut. Nu exista niciun pericol real în zona în care mă aflam.
Bătea vântul destul de tare. Mie nu îmi place vântul în mod deosebit. Mi-am adus aminte că etichetele astea nu sunt decât niște gânduri speriate că mă îndrept în afara zonei mele de confort. Am pășit mai aproape de copacii care fremătau din toate încheieturile. Am închis ochii pentru un moment și mi-am permis să simt. Am simțit ceva care cred că este foarte aproape de sentimentul de libertate, dar cum nu sunt tocmai familiară cu astfel de trăiri, am crezut că mi se pare. Cu ochii închiși ți se ascut celelalte simțuri, așa că am început să aud mai bine. Fiecare foșnet, fiecare rafală de vânt se auzea diferit cu ochii închiși. Parcă o lume întreagă, paralelă cu a mea, își ducea viața fără să îi pese că sunt și eu acolo. Am stat așa o vreme și am auzit copacii cum comunică între ei, le-am auzit pulsul și le-am ascultat of-ul. Nu am înțeles acest limbaj. L-am simțit în mod intuitiv.
Respirând cu ei. Acasă. Bucuria cerului surprins printre frunze. Bunătatea pădurii.
Am simțit invitația de a intra în pădure, am simțit că sunt binevenită. Așa că am mai făcut câțiva pași și m-am trezit înconjurată de copaci înalți, care parcă mă îmbrățișau. Păsările ciripeau pe fundal ca și cum îmi ofereau în dar alături de vânt o melodie meditativă pentru a mă ajuta să mă conectez cu spiritul locului, cu energia pădurii. Cerul abia se întrezărea printre cele mai înalte crengi ale coroanelor copacilor din jurul meu. Mă simțeam deja parcă hipnotizată de peisajul acesta. Aveam senzația că mă uit pentru prima dată la un copac, că îl văd cu adevărat pentru prima dată.
Mi-am pus intenția ca energia acestui loc să mă curețe de tot ce nu mai îmi este benefic, de tot ce am nevoie să renunț pentru a putea face loc noului și necunoscutului în viața mea. Și am închis din nou ochii și am simțit cum inspir viață și prin expirație eliberez blocaje și apăsări. M-am gândit dintr-o dată ca e ca și cum aș fi „băgată în priză, la încărcat”, precum un laptop sau un telefon mobil. Asta e energia de care avem noi oamenii nevoie pentru a putea funcționa la capacitatea maximă. Avem nevoie de natură pentru că noi înșine suntem natura, nu suntem separați de ea, e doar o iluzie pe care am creat-o cu succes. Iar natura e mai mult decât prietena noastră, natura e viață, e energie, e una cu noi. Copacii sunt bucuroși să îți ofere ce ai nevoie, pâmântul e fericit când te împâmântezi și te conectezi cu el, aerul îți da resursa cea mai importantă pentru a trăi, oferă-le și tu recunoștința ta. Fă cunoștință, dacă nu ai apucat până acum cu planeta noastră dintr-o altă perspectivă. Din perspectiva iubirii, a conectării și a recunoștinței. Permite-ți să simți spațiul dintre mișcarile frunzelor și urmatoarea adiere de vânt. Ia un copac în brațe și ascultă-l cu urechile sufletului tău. Dă-ți voie să simți vibrația pădurii sub piele, în fiecare celulă a corpului tău. O sa fii surprins/ă să auzi cum freamătă de bucurie fiecare părticică din tine, pentru că în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, fiecare părticică din tine va recunoaște acest sentiment și acest spațiu. E acasă.
Namaste!
