Now Reading
Copleșit spiritual

Copleșit spiritual

Cei care au pornit pe drumul dezvoltării personale și/sau spirituale au dat deja click pe titlul acestui articol. Pentru că s-au simțit copleșiți la un moment dat. Și nu doar o dată. Au vrut să și renunțe la un moment dat. Și nu doar o dată. Și e ceva normal. E ok să simți asta.

Copleșirea spirituală este un posibil efect secundar al prea multor „pastile” de dezvoltare personală sau spirituală. Aceste pastile pot fi prea multe cursuri într-o perioadă prea scurtă de timp, sau prea multe cărți citite, fără a lăsa timpul necesar pentru sedimentarea informațiilor, sau consumul în exces de conținut video pe subiecte de acest gen, sau lucrul cu tine însuți/însăți pe anumite sectoare etc. Copleșirea spirituală poate să apară și fără un motiv aparent întemeiat, atunci când ai atins o limită invizibilă în evoluția ta spirituală.

Când apare copleșirea spirituală?

Înainte de a ajunge la această trăire interioară, începe un proces de o complexitate nemăsurată în viața unui om. Poate începe cu o discutie, cu un film, un documentar, sau o experiență de viață. Cert e că pentru unii începe. Ca o sămânță care cade pe  pământ, așteaptă ploaia și dintr- o dată începe să crească. Mare și frumoasă. Dorința de a evolua. Și e ca o plată recurentă. După un timp apare din nou. Si tot așa până într- o zi când e gata instalată. E parte integrantă a ta. Și atunci începe peripeția.

Odata ce dorința de a evolua devine tu, atunci setea de a ști, de a simți, de a experimenta nu mai poate fi domolită așa ușor. Vine cu ups and downs și din păcate fără manual de instrucțiuni. Și apare îndoiala, apar fricile. Apar întrebări de genul: „nu mai bine îmi vedeam eu de treaba mea?”, „oare nu eram mai fericit/ă înainte să o iau pe drumul acesta?”, „oare de ce mă simt atât de rău, nu ar trebui să fie din ce în ce mai bine?”. Și uneori nu găsești răspunsul la aceste întrebări. Nu atunci când ai cea mai mare nevoie, cel puțin.

De aici derivă două stări specifice omului care a plecat în căutarea lui. Una dintre ele este copleșirea spirituală, semn că într-un timp prea scurt se petrec prea multe lucruri noi, apar prea multe informații, sunt încercate prea multe practici/terapii, etc.

A două situație se referă la dificultățile pe care le întâmpinăm pe parcursul acestui proces, care într-o formă sau alta este de fapt tot o copleșire spirituală. Atunci când umbrele tale ies la suprafață, când durerile sunt scoase de sub preș, când ego-ul pierde din putere, când începi să dai ochii cu sufletul tău, ș.a.m.d.

Deși în ambele cazuri ne simțim copleșiți, le voi departaja pentru a fi cât mai clare lucrurile.

Când sunt copleșit/ă pentru că „consum prea multă spiritualitate”

Atunci când pare să apară neclaritatea, confuzia în gândurile tale, atunci când vrei să reții o informație nouă, dar pare să nu mai aibă loc în capul tău sau când ai dificultăți în a decide ce crezi sau ce gândești despre anumite subiecte, ține cont că sunt posibile reacții adverse la așa zisele „pastile de spiritualitate”, despre care vă vorbeam mai sus.

Ce e de făcut? Cum depășim momentele acestea? E mai simplu decât vă imaginați. Ce faci atunci când obosești în viața de zi cu zi? Răspunsul potrivit ar fi sa iei o pauză. Pur și simplu lasă deoparte pentru câteva zile, sau cât simți că este necesar pentru tine, orice carte, orice terapie, orice, tehnică/practică, orice faci. Oprește-te. Păstrează doar meditația, dansul, journaling-ul sau orice altceva te ajută să te conectezi cu tine însuți/însăți. Atât. Trimite în vacanță orice sursă de informație sau metodă de lucru cu tine însuți/însăți. După un timp, apele minții tale și ale sufletului tău se vor liniști. Și vei simți din nou setea aceea a ști, de a simți, de a experimenta. Și poate crezi că vei continua de unde ai rămas, dar după o astfel de vacanță întotdeauna traseul tău se reia de undeva de mai sus decât erai înainte. Și asta se întâmplă pentru că dai răgaz informațiilor să se așeze, îți dai ție răgaz să integrezi și să vindeci ceea ce ai scos la suprafață, ș.a.m.d. Cert este că ai nevoie de acest timp și de a încetini ritmul uneori, mai ales atunci când te simți copleșit spiritual.

Când copleșirea spirituală seamănă cu „noaptea neagră a sufletului”

Nu întotdeauna atunci când ne simțim extrem de copleșiți spirituali este o experiență de tipul „noaptea neagră a sufletului”, însă uneori chiar este. „Noaptea neagră a sufletului” este o figură de stil care descrie o perioadă de criză existențială profundă din viața noastră. În psihologie se consideră că această perioadă reprezintă dispariția ego-ului și se poate manifesta ca o depresie puternică. În general, după această perioadă se produc schimbări majore la nivel emoțional, mental și la nivel de suflet. Indiferent dacă starea de copleșeală pe care o trăiești este noaptea neagră a sufletului sau nu, sunt câteva lucruri de care trebuie să ții cont. În primul rând, sa ai mereu în vedere faptul că va trece, nu te vei simți așa întotdeauna. Înarmează-te cu răbdare și credința că va trece. Fii conștient/ă că experiența aceasta va produce un salt în evoluția ta, că ceea ce simți/experimentezi are un sens mai presus de înțelegerea ta, dar din moment ce ești în acest punct înseamnă că este spre binele tău suprem. Nu uita nicio clipă că nu ești singur/ă, abandonat/ă, că ești conectat cu Sursa permanent și că ești iubit/ă.

Chiar dacă este o criză minoră, ție nu ți se va părea mică și nesemnificativă. Copleșirea spirituală este ceva real și nu trebuie ignorată. Indiferent în care dintre situațiile de mai sus te afli, dă-ți timp, conștientizează că este ceva trecător, fii blând/ă cu tine, ai răbdare, adu-ți aminte ceea ce știi deja și dă voie scânteii divine din tine să se manifeste. Nu te opune vieții. Permite-ți să fii varianta ta cea mai bună.

Namaste!

Scroll To Top