Ai terminat cursul de Yoga Teachers Training (YTT) și probabil ai rămas cu o mie de întrebări legate de „Ce urmează acum?”. Acea stare post-YTT de anxietate, de “do”-uri și “don’t”-uri, de decizii pe care trebuie să le iei legate de cum îți vei organiza primele clase de yoga te face, adesea, să pierzi din vedere un lucru important de considerat în ziua de azi. Autenticitatea ta ca profesor, ca ghid în yoga. Ce te face pe tine să fii TU atunci când predai yoga? Mai departe de trenduri și într-o perioadă în care este un boom de oameni care se certifică în yoga. Mai departe de obsesiile de a intra în pânza de succes a algoritmilor de pe social media pentru a deveni vizibil și, deci, recunoscut.
Autenticitate – înseamnă că trebuie să fiu diferit?
Nu chiar. Hai să o luăm de la început. A fi autentic înseamnă a fi conform cu adevărul. Înseamnă a fi ceea ce ești tu, real, total, complet. Înseamnă să îți aparții ție însuți. Deci, bineînțeles, că vei fi diferit. Este foarte important să descoperi aspectele reale, naturale ale profesorului din tine și să le respecți ca fiind ale tale. Să îți permiți să fii tu, ghidat de inima ta, de conștiința ta, de viziunea ta.
Eu cred că doar așa poți atinge succesul și mulțumirea sufletească deopotrivă. Cred că a fi autentic implică refuzul de a face compromisuri. Refuzul de a te “dezice” de anumite aspecte și a le înlocui cu ceva ce lumea ar accepta doar pentru că alergăm după succes. Dar acea „mască” face adesea mai mult rău decât bine, pentru că nu este ceva natural. Oare nu există o cale prin care să fim noi înșine și, astfel, să ne conectăm cu „tribul” nostru?
Cu pași mici, cu multă răbdare și cu multe check-in-uri interne, vom descoperi că autenticitatea noastră este cel mai bun profesor și în același timp putem ghida mult mai bine studenții în orice fel este nevoie pentru a înțelege informația.
Totul sau nimic.
Dacă unii ne aflăm la capătul „trebuie să mă placă toată lumea”, alții tindem către opusul „mă doare undeva dacă îi place cuiva cum predau yoga sau nu”. Ce zici de un…”date” la jumătate? Ca profesor, rolul nostru este de a-l ghida pe celălalt. Și astfel trebuie să fim atenți la nevoile și construcția celui care intră în orele de yoga și care efectiv ne acordă încrederea de a fi ghidat de noi. Așa că va trebui să consideri anumite alterații ale feluluiîn care predai pentru ca mesajul tău să fie absorbit, înțeles, potrivit celui care te urmează. Implică acest lucru un compromis? Nici pe departe. Conținutul orelor tale rămâne autentic.
Odată ce ți-ai fixat centrul tău, coerența aceea internă și începi să predai doar ceea ce tu stăpânești, vei găsi intuitiv modalități de a preda pe înțelesul celor care îți urmează orele. Aceste modalități nu vor fi împotriva firii tale, ci doar aspecte naturale ale „profesorului” din tine. Imaginează-ți că dacă vei merge să predai yoga unui copil de 12 ani, vei gândi ora, vocabularul, cuvintele, ritmul într-un mod potrivit lui. Vei respecta nivelul său de înțelegere și capacitatea sa de a percepe ceea ce îi spui. Maniera de a preda va fi diferită atunci când ai într-o clasă adulți și așa mai departe.
Sau ne întâlnim la mijloc?
Profesorul trebuie să intuiască, să surprindă energia elevului. Un profesor trebuie să își muleze mesajul, subiectul predat, astfel încât el să fie pe înțelesul celui care învață. Și așa apare succesul. Iar atunci când nevoile unui elev nu sunt „felia noastră de pâine”, ar fi frumos să îl îndrumăm, pentru a putea fi ghidat corect.
Se contrazice cu autenticitatea?! Nu cred, există o mare diferență între a preda ceva doar pentru că „se cere” și „așa prinde” și a preda într-un mod în care celălalt să înțeleagă. Give it a try și vezi cum se simte!
Al cui succes?
Succesul nostru, ca instructori, profesori de yoga, este, de fapt, succesul elevului. El apare atunci când vedem că cel care vine la o oră de yoga cu noi a învățat ceva. A descoperit ceva nou despre el, fizic, emoțional, mental, psihologic. Să stabilim împreună cu elevul respectiv obiectivele sale, motivele sale pentru a face yoga. Și să îl ghidăm cu toată dedicarea, cu toată implicarea în a le atinge.
Eu, personal, luând acest rol în serios, mă simt extrem de responsabilă atunci când predau cuiva yoga. Atunci când predau, mă dedic cazului omului respectiv, nevoilor sale. Și voi căuta să găsesc prin modul meu autentic să predau pe înțelesul celui care mă ascultă. Bineînțeles, totul în perimetrul propriilor mele limite, bariere și în coerență permanentă cu ceea ce sunt eu.
Și acum…integritatea
Că tot am trecut de la a fi tu la a te mula după nevoile elevului cu mesajul tău, ajungem să vorbim despre integritate. Iubirea și respectul de sine, împreună cu autenticitatea sunt teme majore în cariera de profesor de yoga (și nu numai!). Acele valori pe care le promovezi, acea viziune a ta, unică, pe care o dai mai departe trebuie să pornească dintr-o sursă de coerență internă între tot ceea ce te definește și ceea ce gândești (hei, un pic pe lângă subiect, dar în noua ediție a revistei YS vorbim mult despre cum să aducem coerență între minte și inimă, așa că te aștept să o răsfoiești în weekend!).
Ținând cont de asta, adaugi un ingredient secret vocației tale, INTEGRITATE. Este ca și cum știi că ești, de exemplu, un pește și, deci, nu vei ieși din apă doar pentru că vrei să fii ca un cățel. Rămâi loial naturii tale, valorilor tale, și, dacă acestea se schimbă, se schimbă cu o conștiență totală.
Autenticitatea ta va fi cu greu zdruncinată atunci când alegerile pe care le faci sunt în coerență cu valorile pe care le consideri ca fiind adevărul pentru tine. Dacă ieși din acel radar fără a corecta direcția greșită, vei pierde busola ta internă. Este ca și cum vei începe să fii ghidat de un GPS stricat care te duce în locuri în care tu nu vrei să ajungi. Pe de cealaltă parte, dacă simți că aceste valori sunt în permanență onorate, respectate și îți ghidează deciziile. Ceea ce oferi celorlalți va fi mai mult despre ei și mai puțin despre…tine.
Amintește-ți că a fi profesor înseamnă a-l ajuta pe cel care te urmează să crească. Și în yoga, nu este cu nimic diferit acest rol.
Namaste.
