Suferința…
Este perfect normal să fie acolo. E parte integrală din fiecare om. Precum iubirea este. Nu ai cum să scapi de ea, căci cunoașterea fericirii presupune și cunoașterea nefericirii în aceași măsură.
“Viața fără moarte și fericirea fără nefericire sunt contradicții. Nu putem găsi niciuna dintre ele în stare pură, căci fiecare dintre ele nu este decât o manifestare diferită a aceluiași lucru.” Swami Vivekananda
Deci, liniștește-te, totul va fi bine, totul este bine, în sensul în care și binele e rău, dar și răul e bine.
Pe cât de greu pare de crezut în anumite momente, în care suntem atât de departe de una dintre cele două extreme, pe atât este de adevărat. Din păcate, sau din fericire, trăim într-o lume care promovează plăcerile, promovează fericirea aparentă, zâmbetul fals, politețea ireală, promovează binele, fară a lua la cunoștință că binele în sine nu există fără rău. Binele pur nu există și dacă ar exista vreodată, nu ar fi aceea o realitate plată? O realitate goală? O realitate în care nu ai cunoaște cu adevărat ce înseamnă acest ”bine”?
Ceea ce vedem noi pe rețele sociale și chiar în realitate uneori, nu este decât cel mai superficial aspect al ființei umane. Dincolo de aceste aparențe, în fiecare om se găsește atât fericire, cât și suferință și este perfect normal să existe ambele în concordanță. Deci data viitoare când simți o umbră de suferință încearcă să acționezi diferit, mai conștient, să o accepti mai ușor în viața ta, căci până și aceasta este efemeră.
Pe de altă parte fericirea așa cum o vedem noi prin prisma societății moderne, nu este până la urmă un vis al egoului? Cum poate cineva să fie fericit cu adevărat atunci cand este conștient că în lume există atâta suferință? Nu implică asta, oare, o deconectare de la realitate? Omul își creează valul tristeții care îi este necesar pentru a cunoaște în adâncime sufletul său, prin urmare fiecare om trebuie să găsească curajul de a îngloba și accepta aceasta suferință ca parte integrală a evoluției sale spirituale.
Cu timpul, învățăm să o acceptăm mai ușor, să o înțelegem mai ușor, să o controlăm mai ușor. Meditația și practica yoga nu ne ajută doar să înglobăm aceste stări, ci și să le controlăm, să le stăpânim, să le creăm cu un grad de conștiență mai mare.
Nu te sufoca în suferință, nu te scufunda în ea. Ia-ți un moment singur, înoată în ea, relaxează-te. Accept-o. Vorbește cu ea. Întreab-o, ce trebuie să îți arate? Ce are de transmis? Cu ce lecție vine? Ascult-o cu blândețe, înțelege-o. Nu te adânci în ea, stai la suprafață. Du-te însă atât cât simți tu că poți să mergi de departe în ea, cu lumină, cu dragoste, cu compasiune. Nu te lăsa dus de valul tristeții timp îndelungat. După ce crezi ca ai iubit-o îndeajuns de mult, revino aici și acum. Aici și acum nu există probleme. Aici și acum ești într-un spațiu și timp ocrotitor, liniștit, pașnic, iubitor. Aici și acum, în prezent, nu există gânduri care să îți poată aduce suferință sau fericire. Aici și acum nu dai crezare gândurilor și emoțiilor de orice fel, le lași să treacă și doar le observi. Acum, ești doar aici, cu mintea și cu trupul. Ancorează-te. Folosește prezentul ca ancoră între emoții. Respiră. Respiră. Respiră. Repetă. Și încă o dată. Prinde clipa prezentului. Aici ești în siguranță, acum. Respiră în continuare. Fii atent. Fii atent la aer. Îl simți? Cum pătrunde în plămâni? Cum iese? Repetă. Ramâi aici, acum, încă câteva momente, până simți să mergi mai departe. Prezentul, este chiar acea realitate plată, pe care dacă reusești să o accesezi și numai pentru un moment, te reconectează în întregime cu întrega Ființă și întregul Univers (pentru acel moment).
Dă-le ascultare, emoțiilor… Nu le suprima. Însă amintește-ți că tu le creezi/le-ai creat. Amintește-ți că ești creator. Noi suntem aici pentru a trăi și a experimenta, suntem aici pentru a ne cunoaște pe noi însine, ca și creatori, din prisma unei creații. Așadar, găsește-ți echilibrul. Idealul fericirii supreme nu poate fi atins decât prin cunoașterea și integrarea și a celeilalte părți ale acestei medalii, deci de fiecare dată când treci peste o perioadă mai grea, mulțumește-I Sinelui Tău că te-a adus mai aproape de el. De fiecare data când simți ca se apropie o perioada grea, mulțumește-I Sinelui că este alături de tine întotdeauna și spune-I minții că mereu va fi acolo, liniștește mintea cu calm, cu blândețe, cu căldură, cu iubire și apoi întoarce-te la liniștea Sinelui, ZILNIC, indiferent dacă ești fericit sau suferind.
Adevarul este că aș minți dacă aș spune că nu vreau nimic de la tine, cum de altfel oricine vrea. Eu vreau ca tu să fii împăcat și să îți găsești lumina interioară, pacea și liniștea sufletească, cu un scop, de altfel egoist, căci asta îmi aduce mie placere. Dacă iți place energia mea și consideri că ceea ce fac/zic te inspiră, te reconectează sau îți aduce valoare, te invit să mă urmărești pe pagina mea de instagram @yoga.tribute, unde împărtășesc cu drag, zilnic, pasaje din evoluția personală și spirituală precum și informații utile despre regăsirea luminii interioare, meditație, yoga și mindfulness. M-aș bucura enorm de prezența ta acolo.
Send you so much joy and bliss ❤
Namaste.
