Beneficiile unei practici constante de meditație sunt de necontestat. Acea stare de suspensie a gândurilor, de claritate și atenție totală este inerentă vieții.
Societatea la care contribuim și în care trăim zi de zi devine din ce în ce mai sufocantă, oferindu-ne un mediu incompatibil cu ființa umană. Am construit un mediu propice pentru TAS: tristețe, anxietate și depresie. Tot mai mult observăm cum stresul tacit se instalează la nivel celular și cum devenim din ce în ce mai bolnavi. Așteptările ridicate, presiunea serviciului mai mult sau mai puțin iubit, relațiile pentru care avem prea puțin timp și prea multe așteptări, toate acestea ne aduc în punctul în care doar când auzim că cineva ne întreabă „Ai încercat meditația și yoga?” simțim cum sângele se agită în corp și vorbe nervoase vor să fie rostite. De unde timp pentru meditație? De unde timp să stau jos și să „meditez”?
Știu, nici eu nu am acel timp. Nici măcar dispoziție să stau jos (probabil aș lupta cu o oboseală de 20 de luni cu maximum două-trei ore de somn neîntrerupt…). Am cercetat puțin ceea ce înțelegeam eu prin meditație și dacă ceea ce citisem și auzisem în lumea de yoga și wellness era adevărat. Presiunea „lipsei meditației” tocmai de acolo venea. Am descoperit că meditația în sine nu se poate învăța, ea implicând retragerea simțurilor, adică a oricărei intrepretări, judecăți, analize. Gândirea este suspendată, iar ceea ce apare apoi este atenția totală, independentă de timp. Ne uităm în jur fără a judeca în niciun fel ceea ce vedem: este ca și cum observăm atent, însă nu suntem atașați de „îmi place”, „nu îmi place”, „cred că”, „pentru mine”, „ar fi bine/ar trebui să”, „îmi doresc”, „nu îmi doresc”, „iubesc”, „nu iubesc” etc. Toate aceste activități de raționalizare ale creierului legate de opinare rămân deoparte și începem să vedem lucrurile pentru ceea ce sunt cu adevărat.
Înțelegând toate acestea, am realizat că nu e nevoie să ai „timp” pentru meditație și că poți trăi momente meditative adesea, doar prin angajarea atenției și eliberarea atașamentului de sinele care „are păreri”.
Doar respiră
Cea mai simplă experiență meditativă o poți trăi atunci când respiri. Oriunde ești, chiar acum poate, oprește-te și observă cum aerul intră prin nări, către plămâni, iar apoi este expirat. Observă mișcarea cutiei toracice, a umerilor, a abdomenului, felul în care simți regiunea lombară. Fii atent/ă la mecanismul de a respira în sine și nimic mai mult.
Plăcerea mâncării
Atunci când mănânci este un alt moment ce poate deveni meditativ. Observă ceea ce ai în farfurie, textura fiecărui ingredient, temperatura lui, gustul de bază, cât trebuie să îl mesteci, cum îl prinzi cu tacâmul sau dacă trebuie tăiat în cubulețe. Oricum mănânci, așa că de ce să nu te folosești de acel moment pentru a experimenta meditația?
Privește un copac
Copacii sunt, poate, unul dintre cele mai solide simboluri de liniște, meditație și contemplație. Privește un copac, observă-i ramurile, viețuitoarele care trăiesc în el/pe el, iarba din jur, înălțimea, culorile, mirosul, textura trunchiului, tiparele frunzelor, aerul pe care îl simți în jurul său. Fără a te mira sau a te bucura de el, doar observă-l pentru ceea ce este. Un copac. Viață.
Încearcă unul dintre aceste momente meditative și observă cum te simți după aceea. Vei integra, poate, din ce în ce mai multe astfel de momente și vei vedea cu timpul beneficiile lor. Cu timpul vei dori poate să te așezi pentru 5 minute în liniște și să meditezi. Până atunci, amintește-ți că oricum meditația nu are nevoie de timp. Ea are nevoie ca butonul atenției complete, fără o direcție anume, să fie apăsat.
Sunt recunoscătoare pentru…
Sunt recunoscătoare pentru înțelepciunea și cărțile lui J. Krishnamurti, care îmi deschide ochii și mă împinge să descopăr singură ceea ce constituie viața mea de om, acum.
Namaste.
