Astăzi vreau să împărtășesc cu voi exercițiul de vizualizare care mă ajută să trec peste experiențe care implică durere fizică sau emoțională.
Am început să practic yoga atunci când aveam 21 ani. Pierzându-mi bunica, de pe o zi pe alta, fără să mă aștept, la câteva ore după ce discutam pe Skype despre vacanța de Paști ce urma. Șocul de a pierde mângâierea acelor mâini care pregăteau cafeaua extrem de slabă și dulce, cartofii “pârgăliți”, cortul făcut între scaune…
Lecția de viață de a respecta, de a nu judeca pe nimeni și nimic, de a înțelege că prostia nu există, ea fiind doar un grad de ignoranță…Ce dor încă o cheamă în fiecare vis…
Așa am ajuns să simt una dintre cele mai puternice dureri de până acum. Ceva își pierduse sensul, iar cea durere emoțională o simțeam fizic. Sufletul mă durea. Am căutat o cale de a înțelege mai mult și de elibera rezistența pe care o adunam la pierderea ei. Așa am început yoga. Am stins luminile puternice și am pus muzică meditativă. M-am așezat, îmi amintesc și acum, pe o pernă, lângă pat, în apartamentul meu din Cracovia, unde locuiam și lucram în acea perioadă. Am început să observ respirația.
Pas cu pas, voi împărtăși mai jos exercițiul de vizualizare pe care l-am format și care m-a ajutat de atunci cu orice fel de durere, de dezechilibru. Fizic sau emoțional.
Puterea vizualizării asupra individului
Psychology Today a publicat în 2009 un articol prin care analizează mai multe dovezi științifice care susțin puterea practicilor mental în crearea realității ce te înconjoară.
Există un studiu medical care analizează tiparele activităților celebrale ale culturiștilor. Oamenii de știință au descoperit că tiparele care se activează atunci când un culturist ridică sute de kilograme erau activate și atunci când doar își imaginau că le ridică. În unele cazuri, acest studiu arată că practica mentală este aproape la fel de eficientă și puternică precum este practica fizică.
Imaginile mentale au un impact asupra multor procese cognitive ale creierului: control motric, atenție, percepția, planificare și memoria. Creierul, astfel, se antrenează pentru performanța reală, prin imaginație.
Și chiar dacă sună greu de crezut pentru cei ancorați în rațiune deplină și care funcționează pe principiul “dacă nu ating, nu cred”, ce ar fi dacă încerci doar? La urma urmei tot ceea ce ne înconjoară a început, întâi, în minte. În imaginație.
Exercițiul meu de vizualizare pentru vindecare
Mai jos, îți descriu pas cu pas exercițiul meu de vizualizare pentru vindecarea durerii emoționale sau fizice.
- Iau o pătură călduroasă lângă mine pentru a mă acoperi și o pernă/o altă pătură pentru a mă așeza pe ea. Dau drumul la muzica meditativă.
2. Mă așez în șezut, cu picioarele încrucișate, în Postura Ușoară (Sukhasana) -poți, de asemenea, să stai cu șezutul pe călcâie – apoi pun pătura în jurul regiunii lombare.
3. Îmi trag umerii în spate și către podea, aduc bărbia ușor către piept, alungesc coloana și îmi așez palmele pe genunchi. Închid ochii.
4. Încep printr-un ciclu de 12 respirații. O tehnică învățată de la John Scott, profesor renumite de Ashtanga Yoga, nu pierd numărătoarea pentru că folosesc mâna stângă pentru a număra, de la baza degetului arătător către centrul inelarului, iar degetul mare este cel care numără.
5. După ce am calmat mintea și mi-am adus concentrarea către vizualizare, încep să localizez durerea. Îmi imaginez că cobor cu un lift 10 etaje în..propriul meu corp. Pot observa tot corpul meu, pe dinăuntru. Dacă este fizică, este ușor de localizat. Dacă este emoțională, îmi permit să o simt. De exemplu, atunci când ne despărțim de cineva, la întrebarea “unde mă doare?” mintea se duce instinctiv către centrul pieptului.
6. Încep să definesc durerea: culoare, formă, dimensiunea. Câteodată, este mare și extinsă, câteodată este mică și intensă. Rămân lângă ea, pentru cât este nevoie. De obicei, intru cu un sentiment de curiozitate, jovial, pentru că vreau să descopăr și să înțeleg ceea ce se petrece. Atunci când durerea este fizică, adesea o întreb de ce este acolo, cu mine. De ce are nevoie? Ce dorește să îmi transmită? Vorbesc cu ea, o personific și nu mă opun direcției în care mergem împreună spre vindecare.
7. Apoi îmi imaginez o lumină albă, care mă înconjoară, din creștetul capului până la degetele mici de la picioare. Lumina mă acaparează, mă învăluie și pătrunde în interiorul meu. Îmi imaginez cuvântele “iubire și compasiune” și observ cum lumina pătrunde în interiorul durerii care este, mental, de o anumită formă. O învăluie, o dizolvă și îi permit să se transforme în…iubire și compasiune.
8. După ce îmi imaginez lumina unformă în tot corpul, trimit această energie a iubirii și compasiunii către toți cei dragi mie. Unul câte unul, împărtășesc cu ei această putere.
9. La final, mă întorc la lift, și număr 10 cicluri de respirații, fiecare reprezentând urcatul unui etaj către o stare…conștientă.
10. În general, simt nevoia și fac o plecăciunea către inima mea, apoi să rămân tăcută.
Atunci când trec printr-o experiență care implică durere, suferință, mă ajută mult să meditez asupra situației, asupra a ceea ce se întâmplă, de fapt, și astfel mă detașez de tiparele construite. Permit fiecărei dureri să își spună povestea ca să pot să vindec ceea ce a cauzat-o, în primul rând.
Dacă ai timp, încearcă. Dacă treci printr-o suferință, scrie-mi. Te pot ghida, fără niciun compromis, în această vizualizare, pentru a o înțelege deplin și te bucura de un suflet liber. Aștept vești.
Namaste.
